Respect și recunoștință pentru profesori

5 octombrie - Ziua Profesorului. Mă gândesc cui aș putea trimite un gând de apreciere. Pentru că a avut răbdare cu mine, pentru că mi-a văzut potențialul, că a avut încredere că voi reuși și chiar pentru că m-a împins puțin dincolo de limite, așa cum le percepeam eu la vremea aceea. 

Îmi vin în minte câteva persoane, chiar și din școala generală și încă le sunt recunoscătoare. Pentru că m-au format, m-au ambiționat și m-au ascultat cu adevărat.

Apoi îmi vin în minte și alți oameni, care, cu toate că n-au titlul de profesor sau alte derivate, au jucat un astfel de rol în viața mea. Oameni care m-au ajutat să-mi descopăr valori, pasiuni și puncte forte, dar și credințe limitative sau comportamente nesănătoase. Oameni pe care i-am considerat mentori, privindu-i cu admirație. Câțiva oameni despre care am gândit că „Așa vreau să ajung și eu! Să fac asta, să fiu aia, să am cealaltă.” ... gând care mă duce la altul :)

Mă duce cu gândul la toate lucrurile pe care mi le-am dorit, pentru care am lucrat și pe care în final le-am și primit. Dar și la toate momentele de neliniște și nesiguranță asociate cu acel parcurs, la întrebările nesfârșite de „Se merită oare? Ce și cum ar fi mai bine?”. N-aș fi crezut că la nici cinci luni după aterizarea mea în tărâmul tuturor necunoscutelor o să ajung să lucrez cu atâtea minți și suflete deschise, de la 9 până la 50+ ani. Sau că fiecare grupă de vârstă, individual sau în întâlniri de grup, are câte ceva atât de valoros să mă învețe!

La școala în care sunt eu acum - de Coaching, Training și Soloprenoriat - ei sunt profesorii mei. Fiecare copil, adolescent, adult și om înțelept cu care mă văd chiar și pentru o singură dată. 

Le mulțumesc și îi apreciez pentru contribuție! La mulți ani vouă!