Ce poți face pentru a-ți crea o viață mai armonioasă și împlinită, înainte să fie prea târziu.

Una dintre puținele cărți pe care am devorat-o pur și simplu. M-a însoțit în toate deplasările de lucru și de relaxare, a stat cu mine la cină ținându-mi companie ca un partener devotat și a fost printre ultimele lucruri pe care le-am privit înainte de culcare.

Dincolo de modalitatea clară, simplă și foarte atractivă în care este scrisă, cartea chiar aduce niște învățături simple și la îndemâna oricui, exemplificate prin situații și cazuri reale întâlnite de autor. Invitațiile sunt de fapt „principii relevante pentru toți cei care vor să ducă o viață plină de onestitate, sens și scop [...] cartea ne invită să apreciem viața și să o trăim în plenitudinea ei.”

Așa că te invit și eu la o lectură mai scurtă, dar care cuprinde esențialul și la a-ți dedica mai multă atenție și iubire propriei vieți, prin aplicarea celor 5 principii:

1. NU AȘTEPTA

„Când încetăm să ne mai agățăm de următoarea experiență sau de trecut, doar atunci suntem liberi să cunoaștem pe deplin momentul prezent.”

Prima invitație face apel la tot ce am trăit până acum și la eliminarea tendinței noastre auto-distructive de a încerca să schimbăm trecutul. În același timp, face apel și la tot ce nu am trăit încă și, din diverse motive, ținem apăsat butonul de amânare la nesfârșit. În mod special, prima invitație ne reamintește de puterea prezentului și ideea că dacă îl trăim conștient și în totalitate, putem preveni regretele.

Capitolele sunt o gură de aer proaspăt și o trezire la realitatea cum că totul se schimbă, nimic nu este permanent și ceea ce ar trebui noi să facem în tot acest vârtej constant este să ne lăsăm inspirați de noutate, conștiință și prezență.

„Speranța este o atitudine subtilă, câteodată inconștientă, a inimii și a minții și o resursă esențială în această viață [...] este anticiparea unui viitor mai bun.” Totul e să nu ne punem speranța în oameni și contexte din afara noastră, ci în resursele de care dispunem deja în interior.

2. PRIMEȘTE TOTUL, NU REFUZA NIMIC

De departe cea mai de impact invitație pentru mine personal. Odată ce am înțeles cu adevărat mesajul și l-am asimilat prin filtrele mele proprii, parcă am câștigat o mare lejeritate în atitudinea mea și abordarea lucrurilor care nu-mi erau tocmai pe plac. Am învățat să trăiesc mai liber, departe de propriile constrângeri și reacții care îmi alungau bunăstarea.

Un exemplu banal, dar foarte prezent în lunile acestea de toamnă este modul în care reușesc acum să-mi îndepărtez atenția de la zgomotul din afara camerei de hotel, zgomot care înainte nu mă lăsa să adorm. E drept, sunt și eu destul de sensibilă când vine vorba de somn, dar acum nu mă mai împotrivesc acelui zumzet, ci mă gândesc pur și simplu că și oamenii aceia sunt acolo cu un scop la rândul lor, cu bune cu rele, și că frustrarea mea oricum tot spre mine se întoarce și mă împiedică să mă odihnesc. Îmi aduc aminte în gând de invitația a doua și îmi îndrept ușor atenția spre ce aș vrea să se întâmple și alte lucruri/ imagini frumoase spre care alunecă mintea chiar înainte să adoarmă.

Așa cum spune și Frank: „Nu pot să fiu liber dacă resping o parte din experiența mea.”

Iar câteva întrebări pentru tine culese de aici ar fi: 

• Ce alungi în acest moment al vieții tale? 
• Ce nu permiți să se întâmple? 
• Ce coșmar încerci să eviți?

3. ADU-ȚI TOT SINELE ÎN EXPERIENȚĂ

„Nu fi un rol, fii un suflet.” Cu bune, cu rele și cu imperfecțiuni, dă-ți voie să-ți lași întregul să se manifeste. Îmblânzește-ți vocea critică, activeaz-o pe cea suportivă și menține-le în echilibru cu ajutorul vocii observatoare, dintr-o stare de meta-conștiință.

Sigur, fiecare rol al nostru își are funcția lui și vine cu responsabilități și beneficii, însă este important de menținut o limită sănătoasă a identificării noastre cu un rol anume. De prea multe ori, rolul nostru de OM este ignorat sau uitat într-o încăpere întunecată și ar fi indicat să-l aducem înapoi la lumină și să ne îngrijim corespunzător de el.

4. GĂSEȘTE UN LOC UNDE SĂ TE ODIHNEȘTI ÎN MIJLOCUL VÂLTORII VIEȚII

Odată ce descoperim acel loc liniștit, plin de pace în interiorul nostru, care nu depinde de nicio condiție exterioară, știm că ne este disponibil în orice moment avem nevoie de el. Invitația este la a nu ne panica în fața momentelor de presiune sau necunoscute, ci de a ne întoarce în locul nostru profund de înțelepciune, atenție și căutare organizată a soluțiilor.

Tot în aceste capitole, Frank spune că există 3 tipuri de curaj necesare pentru a trăi pe deplin:

• curajul războinicului (a rămâne statornic în fața dificultăților)
• curajul unei inimi puternice (a fi receptivi la tot ce se întâmplă, a da dovadă de compasiune)
• curajul vulnerabilității (a nu ne apăra, a fi sensibil, a iubi)

5. CULTIVĂ-ȚI MINTEA NEȘTIUTOARE

Ultima invitație ne îndeamnă la a ne fructifica neștiința și curiozitatea, la a ne goli mințile și a ne deschide inimile. 

Este despre a ne pune sub semnul întrebării acele mecanisme automate de filtrare și analiză a informației, de a fi deschiși la alte păreri, de a elimina erorile de gândire care ne sunt atât de la îndemână. 

Este despre a rescrie povești, a ne schimba reacțiile în ceva benefic nouă și a nu mai trăi în aceleași tipare dureroase de odinioară. Este despre a spune "da" mai des, în primul rând nouă înșine!

Nu vom ști niciodată cine suntem și de ce ne aflăm aici, dacă nu punem întrebările incomode.

Iertarea nu ține de dreptate [...] iertarea se referă la eliberarea amărăciunii din inimile noastre și la redescoperirea păcii interioare.

În efortul nostru de a pedepsi, noi suntem cei care ne ardem.

Ne creștem nivelul de reziliență dacă ne permitem să trăim ceea ce simțim în fiecare situație, fie că este de bine sau de rău. 

Odihna apare atunci când devenim ceva mai mult, făcând mai puține, când nu mai permitem lucrurilor urgente să le excludă pe cele importante.