Perspective despre LENE și MOTIVAȚIE

În luna mai am ținut seria denumită Marțea de Coaching 📍 sesiuni 1:1 gratuite pentru experimentarea coaching-ului și deblocarea personală.

Am avut în total 15 sesiuni și am vorbit despre conexiuni, grijă și stimă de sine, accesarea emoțiilor, priorități și ambiții de viitor, comunicare autentică și orientare în carieră.

Fiind ghidată de inspirație - pe care mi-o iau din plin de sesiunile de coaching - vreau să las și aici o frântură de inspirație despre prezența a ceea ce numim lene, respectiv absența a ceea ce considerăm a fi motivație - ambele fiind niște „inamici” des întâlniți în conversațiile despre productivitate cu clienții mei. 

Sper să le găsiți utile ca perspective, iar întrebările de reflecție să aducă răspunsuri care să genereze schimbări benefice în viața voastră 😊

1. Lecții despre LENE

Lenea este deseori privită drept un defect de caracter.

În realitate, lenea nu există. Lenea este un construct social și moral, menit să explice niște lucruri mai greu de înțeles, precum: lipsa motivației sau a satisfacției, lipsa clarității asupra beneficiilor pe care le putem obține sau a sensului a ceea ce avem de făcut. 

Lenea = procrastinare = evitarea unor sarcini, din cauză că încercăm să ne protejăm de ceva ce nu ne place sau care ne sperie, dar presupune și o capacitate redusă de reglare emoțională. Alteori, lenea este pur și simplu prea multă oboseală acumulată care ne cere retragere și odihnă. 

În loc să ne întrebăm „de ce suntem leneși” sau „cum să scap de lene”, poate ar fi mai bine să ne punem problema altfel:

💡 Ce mă sperie? eșecul, judecata altora, lipsa de competențe?
💡 Ce încerc să protejez? o imagine publică, imaginea de sine, confortul?
💡 Ce nu îmi este suficient de clar? și asta mă împiedică să acționez de fapt

2. Lecții despre MOTIVAȚIE

Ne așteptăm deseori ca motivația să apară din senin (sau să existe constant), când de fapt acțiunea precede motivația, nu invers. Un fel de „pofta vine mâncând”. Nu avem motivație tocmai pentru că stagnăm în propriile blocaje, temeri sau neputințe. 

Motivația e alimentată de feedback: să văd rezultate, să simt că progresez, să generez reacții în jurul meu și să-mi demonstrez că pot (lucru care crește și încrederea de sine). În lipsa feedback-ului, mă opresc și nu mai fac nimic, dând vina pe lipsa motivației, când de fapt ce îmi lipsește este un plan și disciplina de a-l respecta.

În loc să căutăm motivația ca soluție salvatoare, poate ar fi mai bine să ne punem problema altfel:
💡 Care este cel mai mic pas pe care îl pot face acum, care să-mi dea senzația de progres?
💡 Cine mă poate susține în aceste demersuri, chiar și cu un simplu „știu că poți”?
💡 Ce micro-obicei m-ar ajuta să acționez mai structurat?

Hint: leagă micro-obiceiul de un obicei deja existent, cum ar fi:

• dimineața la cafea, scriu 3 oameni pe care îi voi contacta azi
• imediat după micul dejun, fac cel mai greu task al zilei seara
• înainte să mă retrag din muncă, fac lista cu prioritățile pentru mâine.

Tu ce amâni deja de prea mult timp din lipsă de motivație? Fă-ți un plan și lasă emoțiile deoparte până demarezi acțiunile.

Dacă vrei să dezbatem oricare din puncte și mai multe, te aștept în sesiunea gratuită de coaching 🤝